Particularități Structurale și Litologice ale Județului Botoșani
Din perspectiva geologică, am observat că teritoriul județului Botoșani este alcătuit din două serii distincte de formațiuni suprapuse. Prima, un fundament cristalin cutat, datează din perioada precambriană. A doua, o serie de sedimente neogene, cuprinde perioadele paleozoică, mezozoică și neozoică, care se suprapun nealterate peste fundament.
În ceea ce privește depunerile neogene care acoperă întregul județ, acestea sunt parte din miocen și includ două orizonturi importante: tortonianul și sarmatianul. Tortonianul, care se găsește doar în malul Prutului între Oroftiana și Liveni, este compus dintr-un facies marno-calcaros. Sarmatianul, cea mai extinsă formațiune de suprafață din județ, este reprezentat printr-un facies calcaros recifal în Valea Prutului între Crasnaleuca și Ștefănești, și un facies argilo-nisipos pe văile afluenților Prutului. Argilele, nisipurile și gresiile sarmatiene sunt prezente și în zona Dorohoi, Botoșani, Copălău și Frumușica.
În sudul județului, argilele cenușii cu intercalații de nisipuri predomină în dealurile mai înalte, calcarele și gresiile oolitice se răspândesc, iar deasupra acestor formațiuni se află o cuvertură de depuneri loessoide de vârstă cuaternară, care acoperă culmile dealurilor.
Solul Județului Botoșani
Pe terenurile noastre din județul Botoșani, ne întâlnim cu o varietate de tipuri de soluri. Cernozimurile se găsesc de-a lungul Prutului la nord de Ștefănești până aproape de Mitoc, pe ambele maluri ale Bâsăului între Mihălășeni și Săveni și în zona dintre Havârna și Dumeni. Solurile cenusii de pădure, împreună cu pratoziomurile sau solurile cernoziomide levigate în zonele umede, sunt răspândite în Dealurile Cozancei și în zona estică de Jijia, până aproape de Mihălășeni.
Apele Subterane ale Județului Botoșani
Sub aspect hidrogeologic, județul Botoșani se încadrează în categoria apelor subterane situate în depozite nisipo-argiloase și argilo-nisipoase, deluvio-cuaternare și în gresii, nisipuri și argile sarmatice.
Aceste ape se împart în mai multe categorii, în funcție de relief și morfolitologie: ape freatice din zona versanților deluvio-coluviali, ape freatice de la partea superioară a culmilor interfluviale și platourilor, cu debite mai importante și mineralizare mai ridicată, și ape freatice din sesuri înguste. Aceste surse de apă subterană sunt esențiale pentru menținerea echilibrului ecologic și hidrologic al regiunii.
